O zi obisnuita de lucru... [Privat][+18]

Ii raspunse brunetei printr-un zambet frumos,pe care,in ciuda intunericului inconjurator,era sigura ca il observa.
In acelasi timp ii facu un semn scurt barbanului,pentru a-i mai aduce un pahar de coniac.

Adele se stapani din a-si da ochii peste cap si-si incepu numarul.
Era, fara indoiala, o schimbare vizibila in bar deja. Toti barbatii stateau ca pe ace pe scaunele lor, excitati si imfierbantati peste masura, iar in incapere se facu brusc atat de cald, ca barmanul se apucase deja sa porneasca aerul conditionat.
Castania, pe la mijlocul numarului, mima un sarut purtat de vant catre locul frantuzoaicei, facandu-i si cu ochiul, batjocoritor.

Era indeajuns de beata,incat ii raspunse printr-un sarut in vant,avand insa grija ca mai inainte sa isi aranjeze palaria pe fata,acoperindu-si si jumatate din chip.

OOC: nu prea am avut chef sa descriu exact numarul lui Adele :|

BBC: In cele din urma Adele cobori de pe scena, spre marea dezamagire a publicului si se indrepta spre vestiar, scotandu-si pe drum pantofii cu toc foarte inalt, care o agasau.

Disparuse de la locul ei cu cateva clipe inainte de ingheierea spectacolului si,parasindu-si din nou geanta si manusile,insa luandu-si cu ea palaria din voal negru si,avand grija sa nu dea peste cineva,gasi cabina Adelei.

Adele tocmai se dezbraca, cand auzi pe cineva intrand in cabina.
"Trebuie sa fie managerul"
-Imi dai bani in avans, cum ne-am inteles, zise ea, fara sa se intoarca sa vada daca intr-adevar era managerul.

-Daca asa vrei tu ... pe mine personal nu ma prea deranjeaza,se auzi vocea Laetitiei,care nu se mai deranjase sa astepte pana ce Adele s-ar fi imbracat.

Adele isi dadu ochii peste cap, deloc stanjenita sau uimita de prezenta tinerei, si continua sa se imbrace, apoi zise, in timp ce-si retusa machiajul:
-Acum ai aflat si numele meu. Poti, deci, sa pleci.

Ii raspunse printr-un simplu zambet,sprijinindu-se in acelasi timp de tocul usii si continuand sa o priveasca pe Adele.Era clar (se citea pe chipul ei chiar) ca o parte din bautura din acea seara i se cam urcase la cap,facandu-si efectul,insa Laetitia se straduia sa nu lase acest lucru sa se observe.
'Acum ... nu ma vei da afara,nu ?'

Adele nu-i acorda nici o atentie ci continua sa-si dea cu fard pe pleoape. Dupa ce termina, iesi din cabina, trecand pe langa Laetitia de parca nici n-ar fi fost acolo.
"Ce tot vrea, stand aici? La ce se astepta de la mine? Putea sa plece imediat ce mi-a auzit numele, nu eu am fortat-o sa ramana, in nici un caz!"

Bineinteles,tigarile si prea mult alcool,toate combinate cu oboseala din ultimele zile,noptile nedormite,dupa-amiezile petrecute pe podium si serile din baruri isi facura si ele efectul si in scurta vreme orice urma de culoare ramasa in obrajii Laetitiei disparu brusc,in vreme ce un tremur brusc ii cuprinse picioarele.
Incerca sa se stapaneasca,sprijinindu-se in continuare de tocul usii,insa in momentul in care vru sa se desprinda,pentru a o urma pe Adele,gleznele ii cedara si se prabusi.

Adele auzi zgomotul prabusirii femeii pe jos si se intoarse brusc pe calcaie, uimita, zarind-o pe jos.
-Ce naiba?!
Se repezi spre ea, incercand s`o trezeasca, fara rost.
-Oh ,God, ce moment prost si`a ales pentru somnul de frumusete ! Se inchide barul !

Era totusi incostienta si,pe chipul alb inca se puteau distinge cu usurinta cercurile violet-stravezii din jurul ochilor ei inchisi.

Nestiind ce altceva sa mai faca, Adele se hotari sa o care pana la ea acasa, care nu era tocmai departe de bar, unde avea sa o lase sa se odihneasca, pana se va trezi.
-Cand se trezeste va trebui sa ma copleseasca cu mii de multumiri pentru ca fac asta !

Bineinteles nu trecura decat vreo doua ore si Laetitia era din nou treaza,mai ametita insa decat inainte de a lesina.
-Multumesc,zise ea lasand sa se vada insa in glasul ei ca avea orgoliul si madria destul de ranite.

Adele ridica dintr`o spranceana, insa nu comenta nimic. In momentul in care tanara se trezise, ea era la masa in bucatarie, band o cafea.
-E aproape ora 5. Trebuie sa plec la lucru, asa ca bea`ti si tu cafeaua -arata spre cealalta ceasca de cafea de pe masa- si pleaca si tu la casa ta.

Isi stranse genunchii la piept,luand cateva guri de cafea,insa ramase in continuare tacuta.
Capul inca o durea si incheieturile ii tremurau,insa se straduia sa isi revina.

Adele o privi o clipa, plictisita, apoi intreba:
-Esti sigura ca te descurci pana la usa? Daca cazi, eu nu voi mai fi aici sa te ajut...

-Ma descurc,zise Laetitia,insa din tonul vocii ei se puteau distinge totusi neisguranta si cateva urme slabe de frica.Nu stiu ce s-a intamplat mai devreme,recunoscu ea la sfarsit.

Isi dadu ochii peste cap, zicand:
-Banuiesc ca noptile alea nedormite si-au zis cuvantul.
Tacu o vreme, bandu`si cafeaua, apoi adauga, soptit:
-Stiu cum e.

-Eu nu stiu,spuse ea putin mai hotarata decat ar fi vrut.Nu am mai patit asta,pentru ca in general manager-ul meu are grija sa nu se ajunga atat de departe ...
In ciuda faptului ca deobicei isi tinea emotiile sub control,de data aceasta frantuzoaica ajunsese sa se comporte mai mult ca un copil speriat.

Adele isi mai dadu o data ochii peste cap.
-Te vei obisnui, o asigura ea. Noi o patim tot timpul